12/30/2023

My Year 2023 in Review

Rămas bun, Cristina Renard



În 23 noiembrie 2023 mama, Cristina Renard, a plecat în altă lume, să picteze alte peisaje.
A fost un om curajos, dinamic, creativ, care făcea cele mai frumoase acuarele cu Timișoara. Și pentru că toată viața ei a fost o luptătoare care se ridica de fiecare dată chiar când părea că nu mai are nici o șansă, nu agrea deloc momentele prea emoționale. Trecea peste ele repede, fluturând din mână. A plecat grăbită spre alte lumi, așa cum și-a dorit mereu, fără agonia unei suferințe care să o țintuiască la pat o perioadă îndelungată. Joi, în ziua în care a plecat, la Biblioteca Centrală din Cracovia în Polonia, tocmai se montau afișele cu lucrările ei însoțite de un portret din tinerețe. Noi, cei rămași, vom duce mai departe această moștenire, îi vom organiza în continuare expoziții, și vom termina la timp calendarul 2024 cu lucrările ei. Iar ea, cea plecată, pictează deja alte peisaje acolo sus, organizează expoziții și evenimente culturale, și, așa cum o știam cu toții, se pregătește să înființeze un partid. Totul, înconjurată de pisicile, cățeii și caii care au făcut parte din viața ei de când era copil.
 
Mulțumesc tuturor celor care i-au fost la un moment dat parte din viață, de-a lungul celor 85 de ani ai ei, în anii buni sau mai puțini buni de la Tomnatic, din Timișoara, din Cluj sau de la Sasca.
Dumnezeu să o odihnească în pace.
 
aici pot fi văzute lucrările ei:
 
 
 

 

Salonul anual al artelor vizuale

Laboratoarele Memoriei: Asociația Pietatea Bănățeană

Ateliere UAP deschise, 14-16 iulie 2023

Laboratoarele Memoriei - Casa cu iederă, la Casa cu iederă Timișoara, 20 iunie – 10 iulie 2023

 

Proiect realizat cu sprijinul unei burse de creație  artistică Energie! acordate de Municipiul Timișoara, prin Centrul de Proiecte, în cadrul Programului cultural național „Timișoara – Capitală Europeană a Culturii în anul 2023”.

 

Laboratoarele Memoriei: Casa cu Iederă continuă seria de Laboratoare ale Memoriei pe care le-am inițiat în 2017, în care pornește de la premisa că orice spațiu (natural sau construit de om) este nu doar un martor tăcut și mereu prezent al existenței umane, ci și un complex colaj de istorii și întâmplări, un adevărat depozitar al memoriei. Noua serie de Laboratoare ale memoriei în care sunt prezentate poveștile caselor din Timișoara începe cu misterioasa Casă cu iederă, mulți ani inaccesibilă pentru public. Construită la începutul secolului XX ca sediu pentru Societatea de Horticultură a primăriei și casă de locuit pentru Mihail Demetrovici, directorul Societății de Horticultură, casa a fost redeschisă în 2017 ca galerie de artă și magazin al produselor apicole Terra Apis. De-a lungul unui secol de când există casa, aici au luat naștere schițele pentru Rozariu (Parcul Rozelor), Arboretum (actualul Parc Alpinet), s-au făcut planuri pentru activitatea Asociației Amicii Rozelor sub înaltul patronaj al Reginei Maria, al Asociației bănățene pentru protecția naturii, s-a vorbit și s-a studiat despre plante medicinale, ceaiuri, apicultură, artă. Pentru realizarea acestui proiect artista a luat legătura cu urmașii lui Mihail Demetrovici, a făcut cercetări de arhivă și în presa interbelică, cercetări la microscop a structurii casei, a produselor apicole, a viței canadiene care în prezent îmbracă în totalitate casa.

fotografiile vor fi adaugate in curand

 

Arta vindecătoare. faBRIQUE, proiectul care face artă din istoria dramatică a unei familii de francezi din Banat, 22 aprilie 2023

 

 


22 aprilie 2023, interviu de Brîndușa Armanca:

https://romania.europalibera.org/a/proiect-fabrique-arta-familie-francezi-banat/32365118.html

 

 

 

Viața cotidiană a germanilor din Banat în sec.XX în fotografii de familie - Piața Unirii Timișoara, 02. iunie 2023

 

participare la interviul și documentarea legată de istoria familiei mele cu origini central-europene (subiect abordat în teza de doctorat) în proiectul „Viața cotidiană a germanilor din Banat în sec.XX în fotografii de familie”, organizat de Intitutul pentru Cercetarea Istoriei și Culturii Germanilor din Europa de Sud-Est asociat Universității Ludwig-Maximilian din München. Interviul și selecția fotografiilor s-a realizat în luna noiembrie 2022 iar expoziția a fost deschisă în 02.06.2023 în Piața Unirii, Timișoara.

fotografiile vor fi adaugate in curand 

Safe, în cadrul expoziției de grup AVANTPOST - Hiperestezia, Galeria Colț, Bastion, Timișoara, 19 mai – 14 iulie 2023

 


 

Renée Renard

Safe, 2023

Instalație (obiecte vestimentare realizate din folie anti-îngheț, mobilier, video), curatoare Maria Orosan Telea, eveniment colateral al Bienalei Art Encounters

Safe face referire la multitudinea de stimulii exteriori care pot deveni factor perturbator și față de care trebuie ne creăm în permanență un strat izolator/ spațiu de protecție. Atelierul- garderobă devine un spațiu de siguranță și de refugiu unde are loc atât procesul de realizare al  "echipamentului de protecție" cât și pregătirea pentru "ieșirea în lume". Iar afară, în “lumea reală”, ne așteaptă  o serie de haine protectoare deja terminate, vizibile și invizibile în același timp, în care ne înfășurăm și știm că suntem în siguranță. 

Întregul echipament de protecție este realizat din folie anti-îngheț, utilizată pentru protecția plantelor sensibile pe timp de iarnă. Artista a optat să coasă totul cu mâna și nu la mașină, având în vedere că fiecare individ își creează propriile mecanisme de autoprotecție, în funcție de abilitățile, nevoile și vulnerabilitățile sale și își croiește/ poartă propria mască. 

Proiectul face referire și la bunicul artistei (Prinz Peter, un cunoscut croitor din Timișoara) care, deportat în 1945 în URSS, probabil că și-a salvat viața datorită meseriei sale, nefiind nevoit să lucreze în minele de cărbune unde șansele de supraviețuire ar fi fost considerabil diminuate. 

 

 fotografiile vor fi adaugate in curand


Renée Renard

Safe, 2023

Installation (clothes made of antifreeze foil, furniture, video), curator Maria Orosan Telea, collateral event of the Art Encounters Biennial

Safe refers to the multitude of external stimuli that can become a disruptive factor and against which we must constantly create an insulating layer/ space of protection. The workshop-wardrobe becomes a space of safety and refuge where both the process of making the "protective equipment" and the preparation for "going out into the world" take place. Outside in the "real world"  a series of  already finished protective clothes are waiting, visible and invisible at the same time, in which we wrap ourselves and know that we are safe.

The entire protective equipment is made of antifreeze foil, used to protect sensitive plants in winter. The artist chose to sew everything by hand and not by machine, considering that each individual creates his own self-protection mechanisms, according to his abilities, needs and vulnerabilities, and tailors/ wears his own mask.

The project also refers to the artist's grandfather (Prinz Peter, a well-known tailor from Timișoara) who, being deported in 1945 to the USSR, probably saved his life thanks to his handicraft, not having to work in the coal mines where his chances of survival would have been considerably diminished.